D.H. SILVIAN
Books
Din gând în cânt - volumul patru
2012 ediție de autor, 336 p.
Parcurgând poeziile, una câte una, cititorul are impresia că se balansează între două paliere, cel filosofic și cel erotic. Temele se succed ritmic, invitându-l pe lector să aprecieze apăsarea poeziei filosofice, ca mai apoi să guste din savoarea versurilor erotice. Desigur, ambele forme de exprimare poetică poartă amprenta de neimitat a poetului D.H. Silvian, care scrie pentru a se elibera de frământări existențiale și pentru a se detașa de obsesii carnale. Gândurile, sentimentele și experiențele senzuale sunt traduse în limbaj poetic, iar în felul acesta se universalizează și nu mai aparțin autorului, ci lumii întregi. În versurile artistului se trăiește acum, orice clipă devine poezie, fiecare gând se transformă în cânt.
Picături - un alt volum / volumul cinci
2013 ediție de autor, 336 p.
Tonul este grav, scurt și la obiect. Poeziile nu mai sunt doar poezii. D.H. Silvian spune răspicat exact ce gândește. Autorul cere claritate, luciditate, adevăr. Subtitlul cărții, “un alt volum”, prezintă cititorului o altă cale de a percepe lucrurile, o altă propunere, o altă perspectivă văzută dintr-un alt punct în spațiu. Discursul este curat, dramatic, frust, scrierea e abstractă și jocul e cinic. E o provocare extrem de lucidă. Mesajul este clar și direct. Versurile curg prin paginile cărții ca niște stropi fierbinți care iau forma unor cugetări acuzatoare. Transpuse în vers, picăturile se răspândesc într-un ritm tulburător. Revolta poetului atinge un nivel maxim de exprimare. Desigur, nu este vorba de o revoltă sterilă, ci de o nemulţimire bine argumentată și dotată cu clare soluții, soluții care avertizează și fac sângele să clocotească.
Conversație - cuvinte dulci, vorbe flămânde / o piesă, 2014, 44 p.
El, ea, ea aici, el departe, un telefon, un pervers, o femeie, dorință, vis, lucruri de zi cu zi, lucruri simple și comune. Cu multă senzualitate și cu o tușă unică scrierilor lui D.H. Silvian, conceptul inițiat de Liliana Moldovan fascinează și prinde spectatorul și cititorul în menghina căutărilor celor două personaje. Autorii jonglează cu gândurile lor.
Se naște ceva nou aici, care nu este nici al scriitorului bărbat și nici
al scriitoarei femeie. Cititorul este transportat în intimitatea celor doi fără a deveni voaior, cititorul este prins în dulcele-amar al conversației, al gândurilor ce urmează chiar după ce ultimul cuvânt a fost spus. Mica conversație a celor doi autori se citește cu sufletul la gură și poartă cititorii într-o altă lume, într-un voiaj al unui Luceafăr extrem de modern. S-a născut o creație atrăgătoare, un nou dialog,
o conversație de cuvinte dulci și vorbe flămânde.
Promiteam
Nu mai erau nici mări,
nici zare, nici sârme
pe hotare.
Vedeam doar ochii săi
și umedul din ei.
Nici zi, nici noapte,
nici sete nu era,
Doar aurul din plete
ce mă biciuia.
Era doar ea și tinerețe,
viața și-ale ei fețe.
Voiam să mă împletesc
în lacrimile sale,
Să-i mângâi pașii
ce mi-au adus-o-n cale.
Liniștea nopții
îmi cerea să fac,
În al său strigăt
mă pierdeam,
Și îi promiteam să tac.
După ce muști, floss !
Când inventezi ceva, inventează și tu ceva bun, care să îți facă bine, care să te alinte, de care cu drag să îți aduci aminte. Dar nu, tu inventezi dureri, păreri deșarte, bazaconii fără parte, cruci pregătite pentru răstignire, apocalips, foc, diavoli
și jignire. Tu inventezi mașinării, proteze care
să-mi mestece sufletul
și inima să mi-o scuipe.
Tu inventezi o ață dentară cu care să te cureți ca nu cumva să-ți rămână vreo bucățică din mine între dinți. Tu inventezi adevăr, dar mai mult minți.
